Tocmai am aflat de la Marius, un bun prieten si un ajutor de nadejde mereu (multumesc Marius pentru ziua petrecuta incercand sa testam placa aia de baza buclucasa!), ca a donat o suma pentru dezvoltarea Frugalware Linux (cititi aici), motiv pentru care il felicit si incurajez pe toti fanii de open-source sa procedeze la fel!
Incercand sa transced problemele existentiale ale cotidianului, am urmarit, cu vitez superluminica, sezoanele din Battlestar Galactica. Recunosc, nu am avut rabdare sa le urmaresc cu toata rabdarea necesara celor aproximativ 4 x 20 = 80 de ore de film asociate (fara episoadele pilot, etc.), prin urmare am facut un fel de "skimming" in storyline si, desi initial parerea mea a fost una puternic pozitiva asupra evolutiei situatiei si personajelor din film, in cele din urma am ajuns sa imi schimb aproape total parerea.
Am vazut destule filme SF la varsta mea, fiind unul dintre copiii generatiei StarTrek TNG (inca mai am toate DVD-urile cu captain Jean-Luc Picard :-), insa Battlestar Galactica a reusit sa imi provoace dezinteres intr-un final, datorita scenariului care, sincer, pare mai mult comercial decat de actiune. Poate ca sunt adeptul laturii "umane" a science-fiction-ului, dar am impresia ca in BSG s-a impins exagerat de mult linia dintre creativitatea spectatorului de rand si cursul povestii, care pare o epica fara sfarsit, intr-un flux continuu de peripetii care incep sa piarda legatura cu realitatea.
Insasi ipoteza ca civilizatia cyborg, Cylon, ar fi capabila de atat de multe lucruri precum cele evidentiate in film, este o ipoteza sovaielnica. Spectatorul de rand, adica amatorul de science-fiction, din punctul meu de vedere, e fara indoiala atras de efectele speciale deosebite (in unele situatii) din film, si de situatiile de lupta realiste, insa ajunge sa se piarda in detalii inutile si chiar, la un moment dat, sa nu mai fie constient de cine este real in film, si cine nu. Se pare ca ajungem sa ne intrebam daca nu cumva intreg filmul este o parodie bine pusa la punct de niste creaturi pe care noi le-am inventat, si in care noi (ca umanitate) jucam acum doar un simplu rol decorativ.
Prin urmare, din punctul de vedere al science-fiction-ului, recunosc solemn ca povestea e un pur science-fiction. Dupa mine, asta inseamna un film la care s-a urmarit mai mult productia de box-office, decat s-a urmarit atragerea unui public cu adevarat interesat de situatia umanitatii intr-o situatie de criza.
Probabil ca sunt singurul sceptic in ceea ce priveste aceasta productie. Parerea mea, totusi, este ca este un film cu o poveste slab scrisa (de multe ori, mi s-a parut pur comerciala), cu efecte speciale bune (care atrag intotdeauna ochii celor care iubesc spatiul), dar cu o epica uneori chiar enervanta si confuza. Ca sa nu mai spun ca inca se filmeaza episoade din acest serial, care nici macar nu are un viitor concludent, si asta dupa 4 sezoane!
Dupa mine, este un serial de nota 3 din 10, si asta obtinuta numai datorita efectelor speciale si actorilor implicati in film.
Doresc, din toata inima, tututor celor care iubesc, tuturor celor care urasc, tuturor celor care sufera, tuturor celor care sunt fericiti, tuturor celor care stau in case si se bucura de caldura si lumina luminarilor de Craciun, dar si tuturor celor care nu au un adapost in care sa se bucure de frumusetea Sarbatorilor de iarna, sa fiti sanatosi si voiosi, sa aveti parte de multa dragoste si sa nu uitati niciodata de cel care a venit, pentru noi, pe Pamant, pentru a aduce Lumina si Pacea in viata fiecaruia dintre noi!
Click aici pentru un mic post-it, care sa ne aminteasca de cea mai frumoasa sarbatoare a crestinitatii din toate timpurile, Craciunul...
Mathematicus nascitur non fit, sau "Adevaratul matematician se naste, nu se face", este convingerea sub care am citit, plin de entuziasm si cu o foarte mare placere, singura lectura din afara ariei curriculare din ultima perioada, Unchiul Petros si conjenctura lui Goldbach, de Apostolos Doxiadis (multumesc Buburuzo! :-). Daca exista persoane carora nu le place matematica, acest gen de lectura este cu siguranta ceva care poate provoca fascinatie, admiratie si respect profund fata de cei care isi dedica viata unui ideal atat de nobil precum matematica (indiferent sub ce forma vine ea, de la teoria numerelor la probleme complicate de algebra sau analiza topologica), chiar daca forma lui suprema de intelegere este, ca o ironie a sortii poate, Absolutul insusi... iar pretul este viata insasi...
V-o recomand cu multa caldura, iar pentru cei care au avut contact cu matematica in trecut (sau pentru cei carora le-a placut macar ceva din acest domeniu fascinant) sunt convins ca va fi o "alma anima" binevenita.
Open-source - the way it's done!
0 comentarii | Comenteaza